luni, 21 octombrie 2013

CRUCIADA  ÎMPOTRIVA  ROMÂNIEI
   Cu câteva secole înaintea erei noastre, s-a dus vestea la curţile regilor vremii din Grecia, Persia, Babilon, Egipt, ş.a. mai ales din Orientul  preistoric, că există un tărâm dincolo de Pontus Euxin până în Urali, Carpaţi şi Balcani, dar mai ales în zona Munţilor Apuseni, (unde trăiesc actualii moţi) că există teritorii foarte bogate ce pot fi expolatate militar, politic dar mai ales economic. Sute de caravane cu produse orientale, conduse de ofiţeri specializaţi în negustorie dar mai ales în culegerea de informaţii secrete, vindeau locuitorilor din zonele amintite mai sus: fructe exotice, covoare şi ţesături din mătase, porţelanuri, obiecte de sticlă, arme individuale şi pietre pretioase, vase din bronz, unelte meşteşugăreşti, etc. şi plecau încarcate cu bani din aur şi argint, butoiaşe cu miere de albine, turme de oi, capre şi cirezi de vite şi de porci, piei de animale, pepite din aur, scuturi şi coifuri din aur, seminţe de cereale şi legume rezistente la dăunători şi intemperii, sute de care trase de boi cu grâu şi ovăz, etc. Aceste caravane comerciale erau primite cu alai de mai marii vremii, care în schimbul unor cadouri generoase, asigurau securitatea vieţii şi bunurilor negustorilor, translatori, ostaşi de pază şi protecţie pe toată durata expediţiei, femei şi copii ca sclavi sau servitori, concubine, etc.. Aşa zişii negustori orientali erau poftiţi la mese îmbelsugate, unde delicatesele vremii erau servite pe tipsii din aur şi argint, iar în cupele din aceleaşi metale preţioase, se turnau în valuri vinuri şi licori alese. Generozitatea gazdelor era proverbială, negustorii erau cazaţi între zidurile cetăţilor, în cele mai bune apartamente ale gazdelor lor.
     La fel erau trataţi şi solii sau curierii diplomatici care aduceau mesaje de la regii puternici ai vremii, ce doreau a se perfecta acorduri de liber comerţ şi de vasalitate economică şi militară. În tolbele lor, negustorii se întorceau cu hărţi detaliate privind amplasarea cetăţilor de apărare, drumuri, păduri şi ape curgătoare, dealuri şi munţi de unde se extrageau minereuri şi metale în stare nativă, eşantioane de minereuri sau pepite, informaţii privind punctele vulnerabile ale conducătorilor locali, numărul ostaşilor care apărau cetăţile, starea de spirit a populaţiei şi fisuri în sistemele de apărare, vulnerabilităţi şi căi de comunicaţii pentru posibile expediţii militare, informaţii generale despre religie, cultură, demografie, agricultură, comerţ, locul de depozitare al tezaurelor şi depozitelor de alimente, etc. Pe unele din aceste informaţii s-au bazat şi conducătorii greci şi romani, care au colonizat o parte din teritorii, cu consecinţa eliminării unei părţi din băştinaşii sau liderii religioşi care se opuneau cuceritorilor, mulţi dintre localnici fiind făcuţi sclavi, care erau vânduţi cu zecile de mii în târgurile specializate orientale sau occidentale. Sclavii traci erau preferaţi altor popoare, datorita calităţilor fizice, având o constituţie robustă, mulţi fiind sacrificaţi în arenele de lupta ale gladiatorilor, unde se făceau pariuri sportive, iar femeile şi copii, erau folosiţi ca personal de serviciu. În epoca sclavagistă timpurie şi medie, neexistând o evidenţă demografică clară, conform unor izvoare istorice şi arheologice, se pare că mai multe milioane de persoane născute în Tracia şi Panonia, au contribut la creşterea demografică a populaţiei din statele unde se importau sclavii, iar cei mai puternici bărbaţi erau încorporaţi în unităţi luptătoare, cu care se colonizau alte teritorii cum ar fi cele scandinave, britanice, germanice şi ale francilor. In teritoriile dominate de împăraţii sau regii antici, erau puşi conducători militari loiali, sau lideri politico-religioşi ce executau orbeşte ordine venite de la "centru" şi care se îngrijeau să asigure cetăţilor statelor ocupante: sute de coloane de sclavi localnici compuse în principal din bărbaţi, femei şi copii, cirezi nenumărate de vite, turme de cornute, care pline cu cereale şi metale preţioase, blănuri de animale, miere de albine, ceară şi familii de stupi, vase cu vinuri de calitate superioară, unelte şi arme confecţionate de meşteşugarii locali, lăzi cu monezi din aur argint şi bronz, etc. Politica ocupanţilor vremelnici era pragmatic: instigarea lidelilor militari să se lupte între ei până aproape de extincţie, perceperea unor taxe şi biruri enorme de la populaţia baştinaşă, arderea totală a unor localităţi a căror lideri opuneau rezistenţă, influneţarea unor lideri religioşi şi formatori de opinie, în scopul voi de cotropitori, etc.  Scopul ocupanţilor vremelnici era asigutarea unei dominaţii politice şi economice de lungă durată, exploararea barbară a bogăţiilor solului şi subsolului acestor teritorii, asigurarea unor surse fianciare importante şi de alimente, recrutarea de forţă de muncă ieftină sau de soldaţi luptători pentru cauzele dominatorilor, promovarea intereselor economice ale statelor sclavagiste agresoare, protecţia împotriva unor posibile năvaliri din China sau Mongolia.
    Această politică se practică şi în present, numai că s-au perfecţionat metodele şi mijloacele. Obedinaţa guvernanţlor actuali, faţă de marile trusturi transnaţionale de expoataţie economică este binecunoscută, dovada cea mai elocventă fiind intenţia de a se modifica legislaţia privind grevele şi mitingurile. Guvernanţii şi "managerii lor" din alte zone geografice, doresc să suprime şi să interzică prin orice mijloace unele mişcări de protest sporadice prin agresiuni asimetrice ale jandarmilor, poliţiştilor şi agenţilor unor servicii secrete. Totul este monitorizat, iar supravegherea liderilor de opinie sau a unor forte patriotice se face la scara globală, prin mijloace sofisticate. În ultimul timp a cescut presiunea asupra patrei noastre, privind modificarea Constituţiei României în scopuri străine de interesele populaţiei, segragarea teritoriului national în mai multe regiuni şi numirea unor guvernatori loiali unor cauze străine de interesul national, transferul fără o justă plată a bogăţiilor solului şi ale subsolului statului, epurarea etnică a populaţiei prin eliminarea prin orice mijloc a populatiei majoritare, depopularea teritoriului precum şi alte metode barbare de razboi asimetric neconvenţional. Odată lichidate structurile naţionale de siguranţă, ordine publică, de apărare şi infiinţarea unor noi structuri cu atribuţiuni ambigue, dar care să slujească intereselor forţelor agresoare, se nivelează şi calea spre colonizarea intensive tării noastre.
                                                                                                     Emilian Avirescu