Timp de 1000 de ani, omenirea a rămas impresionată de jocurile de artificii, rachetele luminoase, explozii, bombe, etc.
Inventat în China praful de puşcă sau pulberea neagră, compus chimic format din sulf, cărbune şi din azotat de amoniu, în proporţii aproximativ egale, au fascinat omenirea. Fabricarea acestei pulberi explozive a fost ţinută secretă timp de câteva secole, până când călugării iezuiţi au preluat această invenţie pe căi mai neortodoxe şi au valorificat-o în Europa pentru producerea tunului, armelor de calibru mai mic, proiectilelor explozive şi minelor brizante. A fost epoca în care vechile războaie au devenit adevărate masacre, când oraşe şi regiuni din ce în ce mai mari au fost rase de pe suprafaţa pământului. Ulterior s-au inventat explozivi din ce în ce mai puternici, până la armele de fisiune şi fuziune actuale.
Detonarea acestor încărcături explozive în subsol, sub apă, la suprafaţa solului, în aer şi în spațiul cosmic din ce în ce mai frecvente şi cu lovituri din ce în ce mai puternice, au condus la creșterea temperaturii planetei cu consecințele cunoscute, care acum nu mai poate fi controlată.
Din acestă cauză, toate oraşele porturi vor fi în câteva decenii sub apă, iar litoralul Mării Negre de exemplu va fi undeva pe la Feteşti.
În aceste condiţii, măcar în ceasul al doisprezecelea, se trage un semnal de alarmă privind moratoriul asupra utilizării excesive a combustibililor fosili, derivaţi din petrol sau cărbune, arderea lemnului, deoarece producerea de dioxid de carbon, coroborată cu tăierile de păduri din Amazonia şi din România din ultimul sfert de secol. În loc ca transportul urban european să fie făcut cu mijloace tehnice nepoluante, respectiv motoare electrice a crescut exponenţial parcul de trenuri şi maşini cu motoare de combustie internă, mari polunate.
Maşina electrică, artificiile reci obţinute prin raze laser, scoaterea în afara legii a industriilor poluante, lichidarea stocurilor de arme şi de armament clasic şi nuclear, sunt necesităţi la care trebuie să se alinieze toate statele.
Nimănui nu-i este permis să distrugă mediul natural şi să polueze atmosfera globală fără nici un discernământ.
Doctrina penală ar trebui să incrimineze ca fapte criminale, orice acţiuni ca de exemplu tăierea de păduri, fumizarea planetei cu compuşi toxici, sau deversarea de reziduuri toxice în ape curgătoare, lacuri mări şi oceane.
Până nu este prea târziu, ar trebui ca toate persoanele responsabile să acţioneze în comun, şi să scoată în afara legii orice deviaţie legată de la principiile universale de protecţie a mediului înconjurător.
Ori dacă ne dorim o planetă curată, este bine să acţionâm în acestă direcţie. Dacă salvăm planeta ne salvăm viitorul nostru şi al urmaşilor noştri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu