miercuri, 20 martie 2013

Lichidarea Ciprului, un precedent?


Sic  transit gloria mundi
   Stabilirea criteriilor de delimitare în actuala conjunctură a războiului neconvenţional ce se consumă în prezent pe arena pieţelor de capital mondiale, generează lovituri mortale asupra unor popoare mai mari sau mai mici. Analiştii economici de la mai multe universităţi prestigioase din lume, sunt depăşiţi de rapiditatea cu care se desfăşoară o serie de evenimente negative din economia unor state, generatoare de crize sociale profunde. Funcţionari din diferite ministere, complet nepregătiţi, fac din ce in ce mai multă figuraţie în fotoliile lor, necunoscând nici măcar situaţia reala din sediile ministerelor lor, iar fără informaţie, in orb, nu poţi guverna – se ştie – nici măcar o barcă, darmite un vapor ruginit, cu motoarele gripate şi cala inundată, care se duce la fund. Toţi ministeriabilii se plâng de lipsă de fonduri, ca şi cum cineva ar fi obligat să le basculeze lunar câte un camion de bani, în visteria ministerului lor. Situaţia economică din România este dificilă, şi greu de controlat. Marea şi mica privatizare, continuată acum cu privatizarea sănătăţii, învăţământului, sportului, a lucrărilor publice,  apărării,  justiţiei, ordinii publice şi siguranţei naţionale, a finanţelor publice, agriculturii, comerţului a condus la un paradox. Pe timpul economiei planificate centralizate, un ministru primea o documentaţie şi o strategie pe termen lung, astfel încât prin pârghiile sale guvernare, cu sprijinul partidului, avea în permanenţă un excedent de fonduri financiare, iar la sfârşitul anului, era amendat de banca de investiţii şi dezvoltare deoarece nu reuşea să consume masa monetară ce o avea în gestiune. Acum, prin creşterea autonomiei locale din administraţie, descentralizarea şi modificarea unor funcţiuni ministeriale preluate de consiliile judeţene şi locale, miniştrii au din ce în ce mai mult un rol decorativ, într-o  piesă gen Flecărelile femeilor de Carlo Goldoni. Intervenţia brutală a statului în economia capitalistă de piaţă ce se vrea la noi, a condus invariabil la falimentul ideii de guvernare deoarece, se cunoaşte că statul este în general un prost gospodar, iar dacă la conducerea unor instituţii ale sale sunt numiţi pe criterii politice şi censitare, nişte oportunişti, reţeta crizei este ca şi livrată. Nu mai este nevoie să intervii din afară pentru a compromite o economie aflata in contracţie, că accentuarea picajului economic, îl produce chiar „ pilotul de încercare „ chemat să redreseze aeronava, fie din neştiinţă, fie din trebuinţă. Lichidarea a peste două milioane de firme, titlu de laudă pentru Camera de Comerţ şi Industrie a României, care acum a rămas fără contribuitori la buget, dar pe care a solvat-o titulatura ORC „ de pe lângă Ministerul de Justiţie „ a generat efectul advers, adică presiuni insurmontabile asupra bugetului de stat. Era normal, ca firmele cu pierderi să-şi închidă porţile, dar acest atribut la fel ca la baschet (cine nu poate juca se cere singur afară), nu trebuia pus în sarcina statului ci a patronatului, care cunoştea mai bine situaţia economică. Statul, printr-o lege de inspiraţie europeană a creat o întreagă industrie de lichidat: spitale, şcoli, grădiniţe, cămine de asistaţi social, ferme agricole şi prelucrătoare, staţii de mecanizare a agriculturii, mergând până la lichidarea industriei de maşini şi utilaje agricole, companii de bunuri de larg consum, din industria siderurgică şi cele din structura orizontală, industria uşoara, comerţul, turismul, transporturile, industria extractivă şi energetică, etc. Statul nu a făcut nimic pentru protecţia industriei şi agriculturii proprii, a marilor şi micilor întreprinderi, ci dimpotrivă a militat pentru trecerea unor structuri viabile pe epuismente, pentru că ar fi ceva pozitiv şi benefic. S-a format astfel o sectă de lichidatori, executori, speculatori şi pseudo-investituri, care au făcut totul pentru ruinarea economiei naţionale, şi scoaterea la vânzare a unor active la preţuri simbolice. Prin această strategie, statul s-a „sinucis” încetul cu încetul, asigurând spaţiul de joc, pentru speculanţi mondiali gen Soros (care anterior a format 2.000 de jurnalişti bursieri, pentru lobby) care profită de pe urma lichidării unor state cu tot cu popoarele lor. Rămâne de văzut ce va face miliardarul maghiar după ce va rămâne fără materia prima, adică fără popoarele supuse extincţiei , va căuta sa lichideze alte populaţii din comunitatea galactică? Muscatura de rechin, asa cum ii place sa spuna ungurului Soros George, poate rani Romania, dar nu o va putea lichida niciodata, sa stie acest lucru si descendentii sai si cei care-l gratuleaza fara motiv, aici si-au pierdut coltii multi spoliatori... Memento morri !                                         EA 2013, mart, 21
 
 
Trimiteți un comentariu